
Frânarea pare un proces simplu: șoferul apasă pedala, iar automobilul încetinește. Însă în spatele acestei acțiuni obișnuite se află funcționarea intensă a mai multor componente. Plăcuțele sunt apăsate pe discul aflat în rotație, apare frecarea, iar energia cinetică a automobilului se transformă în căldură. În timpul condusului dinamic, temperatura suprafețelor de lucru poate ajunge la câteva sute de grade. Nu este de mirare că, în timp, piesele încep să se uzeze.
Uzura discurilor de frână este un proces firesc, care nu poate fi oprit complet. Totuși, viteza de uzură depinde de calitatea pieselor, starea automobilului, condițiile de drum și stilul de condus. Să vedem de ce discurile de frână devin mai subțiri, cum stabilim momentul înlocuirii lor și cât rezistă în condiții reale de exploatare.
Fiecare apăsare a pedalei de frână presupune contactul dintre două suprafețe. Plăcuțele sunt presate pe disc și îndepărtează, literalmente, un strat microscopic de metal. În timpul unei singure deplasări, aceste pierderi sunt aproape imperceptibile, însă după zeci de mii de kilometri grosimea piesei se reduce.
Uzura se accelerează în special în următoarele situații:
În orașele cu trafic intens, precum Chișinău, accelerările și opririle repetate sunt ceva obișnuit. Chiar și la un rulaj anual relativ mic, sistemul de frânare poate fi supus unei solicitări considerabile. De aceea, este greșit să evaluăm starea pieselor doar în funcție de kilometraj.
Durata de viață este influențată și de relief. Deplasările frecvente pe drumuri în pantă necesită frânări prelungite, în timpul cărora discurile se încălzesc puternic. Dacă automobilul intră apoi într-o baltă adâncă sau este dus imediat la spălătorie, variația bruscă de temperatură poate provoca deformarea metalului.
Reducerea grosimii are loc treptat, de aceea șoferul nu observă întotdeauna schimbările. Pedala se apasă ca de obicei, automobilul continuă să se oprească și pare că totul este în regulă. Există însă simptome care nu trebuie ignorate.
Frânele trebuie verificate dacă apar:
Vibrațiile nu înseamnă întotdeauna că discul este complet uzat. Uneori, cauza este deformarea acestuia, așezarea neuniformă pe butuc sau o defecțiune a suspensiei. Un service auto poate stabili diagnosticul exact în urma inspecției și a măsurătorilor.
Este deosebit de periculos să continuați deplasarea dacă pe metal au fost depistate fisuri. O astfel de piesă trebuie înlocuită imediat, indiferent de grosimea rămasă și de kilometraj.
Răspunsul depinde de modelul concret al automobilului și de tipul piesei. Nu există o valoare universală pentru toate mașinile. Limitele sunt stabilite de producător, ținând cont de construcția discului, material, diametru și performanțele sistemului de frânare.
Pe multe piese poate fi găsit marcajul MIN TH — grosimea minimă admisă. Valoarea este indicată în milimetri, de exemplu MIN TH 22 mm. Dacă măsurătoarea indică 22 de milimetri sau mai puțin, discul trebuie înlocuit.
Un disc ventilat nou pentru un autoturism poate avea, de exemplu, o grosime de 24–30 mm, iar limita de uzură este adesea de aproximativ 2–3 mm. În cazul discurilor spate pline, rezerva de uzură poate fi mai mică. Totuși, valorile medii nu trebuie folosite drept reper: datele exacte trebuie consultate în documentația tehnică sau în catalogul producătorului.
Grosimea se măsoară cu micrometrul în mai multe puncte de pe circumferință. Un șubler obișnuit poate oferi un rezultat inexact, deoarece pe marginea discului se formează o proeminență care nu intră în contact cu plăcuțele. În plus, specialistul evaluează diferențele dintre măsurători. Uzura neuniformă poate constitui, de asemenea, un motiv pentru înlocuire.
Este important de înțeles că valoarea minimă rămasă nu reprezintă o recomandare de a continua deplasarea până la ultimul milimetru, ci limita sub care producătorul nu mai garantează funcționarea normală a piesei. Un disc prea subțire disipă mai greu căldura, se supraîncălzește mai repede și se deformează mai ușor.
În medie, discurile față ale unui autoturism rezistă aproximativ 60–100 de mii de kilometri. Cele din spate pot parcurge uneori 80–120 de mii de kilometri, deoarece sarcina principală în timpul frânării revine, de regulă, punții față. Aceste cifre sunt însă doar orientative. În cazul unui șofer care conduce calm pe traseu și reduce viteza din timp, piesele pot rezista considerabil mai mult. În condiții de exploatare urbană intensă, uzura poate deveni critică deja după 40–50 de mii de kilometri.
Durata reală de viață este influențată de:
În Moldova, automobilele sunt adesea exploatate în regim mixt: ambuteiaje urbane, drumuri extraurbane, căldură vara, umezeală și reactivi rutieri iarna. Toate acestea influențează starea metalului. Prin urmare, kilometrajul nu trebuie să fie singurul criteriu în luarea deciziei.
Există o regulă răspândită potrivit căreia un set de discuri rezistă cât două seturi de plăcuțe. Uneori, aceasta se confirmă în practică, dar nu poate fi considerată o normă tehnică. Plăcuțele moi se pot uza repede fără a afecta semnificativ discul, în timp ce un material de fricțiune prea dur poate uza vizibil metalul chiar într-un singur ciclu.
De regulă, nu există un interval strict stabilit pentru înlocuirea discurilor de frână. Nu este vorba despre ulei, care trebuie schimbat la un anumit interval. Decizia se ia în urma diagnosticării, ținând cont de grosime, uniformitatea uzurii, starea suprafeței, abaterea laterală și prezența deteriorărilor.
Este recomandat ca sistemul de frânare să fie verificat la fiecare revizie tehnică planificată, precum și la schimbarea sezonieră a anvelopelor. Discurile trebuie inspectate cu deosebită atenție atunci când sunt montate plăcuțe noi. Dacă durata lor de viață se apropie de final, montarea unui set nou de plăcuțe pe o suprafață puternic uzată este nerentabilă și nesigură.
În condiții normale de exploatare, se recomandă o diagnosticare completă aproximativ la fiecare 10–15 mii de kilometri sau cel puțin o dată pe an. Dacă automobilul este utilizat intensiv, intervalul poate fi redus.
Discurile de pe aceeași punte trebuie înlocuite întotdeauna în pereche. Nu se poate monta o piesă nouă doar în stânga sau doar în dreapta: diferența dintre suprafețele de lucru poate provoca o frânare neuniformă. Împreună cu discurile noi se recomandă montarea unor plăcuțe noi, pentru ca suprafețele să se rodeze corect una cu cealaltă.
Starea acestor piese trebuie evaluată împreună. Căutarea „grosimea minimă a plăcuțelor și a discurilor de frână” apare frecvent în rândul șoferilor înainte de o revizie. Pentru majoritatea autoturismelor, grosimea de aproximativ 2–3 mm a stratului de fricțiune al plăcuței este considerată critică, însă valoarea exactă depinde de model și de recomandările producătorului.
Stratul de fricțiune nu trebuie confundat cu grosimea totală a plăcuței, care include și suportul metalic. Specialistul măsoară anume materialul de lucru. Dacă acesta a ajuns la limita minimă admisă, plăcuțele trebuie înlocuite.
O plăcuță excesiv de uzată poate deteriora discul cu suportul său metalic. În acest caz, pe suprafață apar șanțuri adânci, iar costul reparației crește. Plăcuțele noi costă mult mai puțin decât discurile noi, de aceea amânarea înlocuirii lor nu este rentabilă.
Pe de altă parte, nici montarea unor plăcuțe noi pe un disc cu uzură pronunțată nu rezolvă problema. Acestea vor avea un contact neuniform, se vor roda mai greu, pot produce zgomot și pot frâna mai slab.
Rectificarea permite eliminarea unei mici abateri laterale, a șanțurilor superficiale și a neuniformităților suprafeței. Aceasta poate fi efectuată însă numai dacă, după prelucrare, grosimea rămâne în limita admisă. În timpul rectificării este îndepărtat un strat suplimentar de metal. Dacă discul s-a apropiat deja de valoarea MIN TH, operațiunea nu mai are sens. Economia va fi de scurtă durată, iar piesa va deveni și mai sensibilă la supraîncălzire.
Decizia privind rectificarea trebuie luată de un specialist după efectuarea măsurătorilor. În unele cazuri este mai rezonabilă montarea imediată a unor piese noi, mai ales dacă diferența dintre costul recondiționării și cel al înlocuirii este mică.
Se întâmplă ca șoferul să monteze piese noi, dar la scurt timp să observe din nou vibrații sau zgomote. Cauza nu ține întotdeauna de calitatea discurilor. Problema poate fi provocată de murdăria de pe butuc, strângerea incorectă a șuruburilor roții, blocarea etrierului sau erori de montaj.
Și frânele noi au nevoie de un rodaj corect. În primii 200–300 de kilometri este recomandat să evitați frânările bruște, dacă nu sunt necesare. În acest timp, suprafețele discurilor și ale plăcuțelor se rodează treptat, formând un contact uniform.
După o frânare intensă, nu este recomandat să țineți pedala apăsată mult timp când automobilul este complet oprit. Plăcuța foarte încinsă rămâne presată pe o singură zonă a discului, ceea ce poate provoca o supraîncălzire locală.
Prețul final include costul discurilor, al setului de plăcuțe și al manoperei. Acesta depinde de marca automobilului, dimensiunile pieselor, producător și construcția sistemului de frânare. Pentru unele modele sunt disponibile soluții standard accesibile, în timp ce un set pentru crossovere puternice sau automobile cu frâne ranforsate poate costa considerabil mai mult.
La alegerea pieselor de schimb, nu trebuie să vă orientați doar după prețul minim. Piesele prea ieftine, de origine necunoscută, se pot uza mai repede, se pot supraîncălzi sau pot produce vibrații. Soluția optimă este alegerea unui set verificat, compatibil cu specificațiile automobilului și cu condițiile sale de exploatare.
Dacă în timpul frânării a apărut un zgomot, automobilul a început să vibreze sau pur și simplu nu știți când a efectuat fostul proprietar ultima revizie a frânelor, este mai bine să faceți o diagnosticare. La service-ul auto Masterlux din Chișinău, specialiștii vor verifica discurile, plăcuțele, etrierele și celelalte componente ale sistemului, vor măsura grosimea reală și vă vor ajuta să alegeți piesele necesare.
O verificare periodică necesită mult mai puțin timp decât remedierea consecințelor unei defecțiuni. Discurile de frână trebuie, într-adevăr, să se uzeze — acesta este principiul lor de funcționare. Sarcina proprietarului nu este să le păstreze pentru totdeauna, ci să observe la timp apropierea de limita de uzură și să le înlocuiască în siguranță.